inSOMN de veci

Vino de-om ședea, stăpâne Somn,

pe dealul ce se-nalță din arcul șoldului meu.

Cum tu mi-ești somn, iar eu ți-s om

mi-e tare greu să te privesc în oglindă.

Ah! Ești cel mai dezinvolt amfitrion pe care-l știu!

Ce grea mi-este osânda de-a te așeza în șale, vezi doar-

mă istovesc tare vizitele tale, te rog

fă-mi plăcerea de a veni mai des în ceasuri mai amuzante.

în orice caz, când pretindem-

la drept vorbind când pretinzi-

că mi-ești stăpân peste cuvânt și cuget,

forțez sărmana muză să-mi nască felurite tipuri de prunci

ce-ncep să-mi venereze buzele…

totuși nu și dinții.

Observând că evoluez într-un ritm alert și minunat,

Crezându-mă, desigur, mai deșteaptă decât toți.

Odraslele mele mă cred matură

și mamă copiilor lor, căci iată-i crescuți mai presus de tot.

(Iată-mă totuși singură și fără bărbat, iubită muză!)

Acumulez și evoluez.

Totuși nu mai am răbdare să citesc,

Toate nopțile le-ngrop și nu mai fac nimic,

iar zilele mi le sfârșesc pe mese cu stăpânul somn.

Mă pierd și mă destind.

12218907_865393470248794_1644348595_o

 https://500px.com/criraul

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s