Sufletul

Soricelul de cauciuc ce stă cu capul plecat ,

Uitat de-atâta timp pe scrinul din bucătărie,

nu-și va îndrepta vreodată gâtul.


El chipu’-și poartă ca pe-o icoană răsturnată,

Prin care Evele de lut se joacă de-a măgarii

(-Sărmana Eva-mbrobodită și bolnavă

Tace de-o viață-n tine și tace condamnată,

cu ochii și urechile și nasul și sprâncenele tale…

într-o tăcere de prieteni buni)


-Pământ de sat bătătorit,

Sărută-l ars cu respirații moi și gânduri aspre

La tâmpla unde-și plămădește ziua de mâine;

Săruta-l cu răcori desprinse din plapumile călduroase

și cu-amețeli uitate în cuptoarele de pâine.


Maică-mea m-a lăsat copilă!

și m-a crescut și dânsa cum a putut mai bine;

știe doar Domnul că numai eu

mai râd distrată-n calea sortirii Lui.


Cum eu?

Cu mâinile acestea fragile ca

Nopțile cusute cu floare de iasomie?


Eu fiindca sunt primul

și sunt și ultimul

și n-am să las pe nimeni  în satul din mine.


S-aude…cântec de greiere!

Căci oamenii de-aici au sufletul curat

Ca aerul în care cântă greierii.

(-Greierii nu pot cânta la oraș!)

Mamaie mai tresaltă câteodată

La vreo rană de pe pielea mea palidă

dar se tratează maică, las’ la mine

cu pucioasă

și cenușă de cocean de porumb

și untură de porc nesărată…


Maică, Dumnezeu să-L ierte!


Fotografie de Raul Craioveanu

DSC_0228

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s