Delirul: „-Scrie despre ce simti

-M, nu mai simt nimic de la o o vreme
-Tocmai”

Delirul 1 aici

Parul ii era mai ravasit ca niciodata, pe nas purta jenata o umflatura ce-i denatura atitudinea increzatoare care-i domina trupul si se raspandea  din extremitatile picioarelor lungi si pana-n varful nasului carn. Trupul i se intretaia uneori descoperind de sub haine frematatoarele ei  sfere fragede inchinate lui Adam, acoperite de-o retea de vene albastre in care privirea ti-ar fi rataicit ore-n sir pana la sfarcul sanului de piersica, crud nucleu de desfatare si parfum… Vorbea lasandu-si buzele subtiri sa se prelinga una peste cealalta, clipind uneori si oferind genelor maronii si neacoperite de mascara sa se intalneasca in saruturi catifelate. Pusese o intrebare. Nu fusei atent. O rugai sa repete si-si dete ochii peste cap printr-un gest batjocoritor, dar neasteptata ei stare de vadita iritare nu ma facu decat s-o indragesc si mai tare. Ma ridicai de pe scaun si o sarutai pe pometii care urmau sa infloreasca o gropita impertinenta intre valurile obrazului roz. Imi lua fata intre maini si-si turti nasul rosu acoperit de pori dilatati si neincarcat de fond de ten, de nasul meu rece care tocmai indurase frigul unei seri de februarie. Se indeparta si imi zambi, continuandu-si povestea. Zambi si eu, uitand pentru a doua oara sa fiu atent la ce-mi spunea, banalitati, de altfel, dar care furate din glasul ei ragusit ar fi sapat si-n Biblie si-ar fi impus curaj. Ai fi spus ca zaceau in ea curajul unui soldat si delicatetea unei fecioare, viciile unei desfranate si mandria unei femei ce impunea respect. N-ai fi spus ca e frumoasa, ba chiar o uratea frigiditatea cu care privea lumea, iar trasaturile ce-i alcatuiau chipul nu se dovedeau a fi incarcate de farmec, nici luate separat si nici unite in icoana tenului curat ce le adaposteau. Dar, vai!  Gesturile voiase in care-si arunca sfidatoarele maini marginite cu unghii lungi si colorate in tonuri stridente. Si vai, zambetul care-i dezvelea intr-o maniera atat de cinstita bucuria ori trisetea prefacuta si prefacuta si prefacuta… si vai, parul ei castaniu si lung aruncat indoilenic pe spate si perfectiunea claviculei ei si vai, banalitatea vorbelor si vai, incultura si inocenta… si eu, privitor nemernic.

blog1

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s