Despre jurnale si copilarie

Am tinut jurnale foarte mult timp. Pana prin clasa a 8-a mi-am tot insirat pe hartie din banalitatile vietii. Am pastrat toate biletele de la teatru, toate bratarile de la concerte, hartile oraselor vizitate, notitele, biletelele trimise in pauze, pozele, biletele de tren, de autobuz,de metrou,petalele florilor primite, primele mucuri de tigara, subiectele de la concursuri si olimpiade, etichetele hainelor care-mi erau dragi, desenele, bonurile fiscale, stickerele, ambalajele,felicitarile de 8 martie, martisoarele, scrisorile catre mos craciun si mos nicolae, cartonasele si servetelele pe care le colectionam, bratarile primite, brosurile promotionale adunate de-a lungul timpului, dar gandurile. Gandurile, durerile, multe tristeti, bucuriile si iubirile mele. Scrierile din jurnalele mele pendulau intre listele cu prieteni buni, descrierile certurilor dintre ai mei, ura pentru oameni sau dimpotriva, dragostea, notitele din calatorii, notele de la scoala, tampeniile pe care le faceam, bucuria excesiva si dragostea pentru animale.  Si am tot scris si as mai fi scris daca n-as fi descoperit mediul online si n-as fi considerat ca-i mai rentabil sa scriu aici. Ce-i drept, reactiile celor doua personalitati care se zbat in mine sunt impartite… ori ma cuprinde dragul de eul meu din trecut, ori ma sperie maturitatea abordarii copilului ce-si insira gandurile si se arata totusi pueril si hiperactiv.
Imi face placere sa-mi citesc uneori jurnalele si sa-mi observ evolutia

image

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s