Review „Luni de fiere” de Pascal Bruckner

Titlu original: Bitter Moon
Autor: Pascal Bruckner

Am tot evitat sa admit ca mi-a placut foarte mult „Luni de fiere”, ascunzandu-ma in spatele zambetului stanjenit si jalnic pe care-l afisam cu fiecare ocazie in care vreun subiect interesant de discutie imi oferea prilejul de a recomanda cartea asta. Cred ca m-am temut de privirea plina de suspiciune pe care mi-ar fi aruncat-o ascultatorii mei observandu-mi entuziasmul si mai ales, propria lipsa totala de controverse inlocuita fiind doar de animalica placere pe care Pascal Bruckner a reusit sa mi-o inspire. O  placere dominata atat de insincte pur sexuale cat si de gustul unei carti foarte bine scrise ce mi-a piperat gandurile cu un strop de rafinament. Nu pot sa-mi imaginez cum de-a banuit tipul care mi-a recomandat cartea ca ma va surprinde atat de placut, dar e de prisos sa neg ca a devenit una din cartile mele de suflet. M-am regasit in personajul Rebeccai. Radeti, haide, astept sa-mi spuneti ca nu voi atinge vreodata complexitatea ei sexuala si spirituala, cu atat mai putin inteligenta sau frumusetea ei ireprosabila. M-am regasit in suferintele ei, mi-a amplificat curajul de a ma ridica din propria mocirla, mi-a trezit vointa de a-mi pastra natura de fiinta sexuala si de a-mi renega orice prejudecata. Daca inainte de a citi cartea simteam o oarecare rusine in a-mi recunoaste placerile vinovate ori fanteziile sexuale (de altfel normale la varsta mea ),acum ma simt perfect impacata cu tot ceea ce reprezint eu insami, intregul trup alaturi de suflet si de haosul mintii se intrepatrund si formeaza o armonie perfecta,ca  si cum ritmul calculat al unei muzici fade s-ar fi reunit cu freamatul unor corzi de chitara, atingerea delicata a unor clape de pian si freneticul zgomot al unui oras aglomerat la orele dupa-amiezii. E-un haos de sunete, ce-i drept, dar e haosul in care eu mi-am gasit echilibrul, recunoscandu-mi sexualitatea, amplificandu-mi catre granite nebanuite curajul si tupeul ce mocneau de atata timp in mine.
Am si recitit cartea, in speranta descoperirii unei cenuse pudice a sufletului meu, regretand mai apoi gestul, constatand ca pana la descoperirea totala a naturii mele lipsite de dorinta alinerii la o societate ori alipirii unui suflet statornic, sunt supusa sa traiesc totdeauna independenta, fara a avea totusi vreun scop precis, fara a lua vreo decizie concreta. M-am convins deci, ca  daca am vrut cumva sa seman cuiva sau daca mi-am dorit sa apartin cuiva, n-am reusit din pricina obsesiei mele pentru libertate.
Pe de alta parte, autorul trateaza subiectul iubirii devenite veneratie si transformata in obsesie, cei doi trecand treptat de la o iubire sincera la o ura ce le va aduce autodistrugerea si epuizarea psihica si fizica. Si romanul contureaza si unicitatea umana, atat a trupului, cat si a personalitatii, subliniaza trasaturile si diferentele intre cele doua cupluri moderne urmarite in evolutie, reliefate fiind diferentele dintre parteneri.
Parerea mea? E o carte foarte buna, citit-o.
Daca vreti o carte buna despre o dragoste dezaxata, imorala, nu cititi banalitati precum Fifty Shades, cititi Luni de fiere.

image

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s