Sunt cel mai vicios om pe care l-ai putea cunoaste.
Si cu fiecare zi ce trece-n goana ei, slabiciunile mi se tot aduna si se-aduna pana cand… intr-o dimineata oarecare, vrand sa ma ridic din pat si sa merg la scoala nu mai pot. Incerc sa ma trezesc si vreau doar sa plang si sa dorm si nu vreau ca cineva sau ceva sa ma scoata din starea asta fiindca tot ce pot face este sa sufar o zi intreaga dupa atatea luni in care m-am ascuns in spatele fericirii mele fortate si in spatele lipsei de sentimente. Sunt cel mai vicios om pe care l-ai putea cunoaste, dar nu ma vei sti asa, vei crede ca-s puternica, plina de ambitie si de curaj. Si sunt de fapt o lacuna incapabila sa simta ceva. Am capul atat de plin si de dureros, iar pieptul mi-e un vid lipsit si de durere si de iubire ori de fericire si e pur si simplu lasat in goliciunea lui vulgara. Si crezi oare ca-i rau sa suferi? Imagineaza-ti ca mananci o ciocolata cu alune si nu-i simti gustul ci doar atingerea molarilor cu alunele crocante… sau imagineaza-ti cum, incercand sa mirosi un parfum puternic nicio mireasma nu-ti inunda narile si tot ce simti e lichidul rece de pe pielea ta. Acum spune-mi daca e mai rau sa suferi sau… sa nu simti nimic.
Si vreau sa simt si ma chinui sa iubesc, sa sper, sa rad din suflet si capul imi ramane plin si dezordonat, indurerat de smocuri de ganduri inodate, aruncate, vibreaza de dorinte si suferinte, iar pieptul mi-e asa de gol si nu pot decat sa stau o zi, sa dorm, sa ma refac, sa-mi las capul sa se linisteasca si sufletul sa zaca in agonia si singuratatea lui, iar eu, a doua zi, sa zambesc, sa rad si sa iubesc asa cum o fac mereu pana cad din nou- cu pieptul gol si capul plin.
Sunt dependenta de tot ce-mi aduce cel mai mic freamat in mine si atat de independenta de tot ce ma inconjoara.
Sursa desenului AICI
Rusiarg 