Insomnie

Stateam aplecata peste masa, cu bratele dezgolite infrigurate de la atingerea lemnului, lucrand la o scrisoare abia inceputa. Lasasem unicul bec din camera sa arda o noapte intreaga si nu pentru ca scrisesem, ci pentru ca insomnia imi domina incaperile sufletului, ca o batrana care-si mangaie nepotii somnambuli si ii trimite in camerele lor stighere. Ma arsese prea tare neastamparul zilei si osteneala se asternea gratios peste mine fara vreun efort deliberat sperand ca somnul devenit dintr-o data miere, sa vina de aproape, sa-mi cada peste pleoape si sa se priponeasca acolo suficient incat sa ma odihnesc. Ma dureau pleoapele si voiam sa scriu ori sa inchid ochii insa daca incercam sa privesc foaia de marmura dezgropata, voiam sa dorm… iar daca priveam marginea patului simteam cum amintirea ultimului somn pastra ceva din parfumul abia amintit al ultimei scrisori trimise. Mirosul camerei devenise atat de apasator, incat m-am ridicat ca din betie si am deschis geamul-sacrilegiu-lasand aerul curat sa napadeasca dormitorul cufundat in neliniste.

Era vantul si parfumul aerului de noapte, in care se ascund adesea ochi necunoscuti ca in panza unui vapor ce duce spre neant si-n care mi-am cufundat capul cu dorinta de a scapa de insomnii si de ganduri…

tumblr_ma51wxvzRy1qhgjblo1_500

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s