Scrisoare catre inceput

Drept sa-ti spun, nici nu mi-a fost dor de tine. De altfel, nici nu cred ca mi-a fost vreodata, la urma urmelor abia am apucat sa-ti strang de cateva ori degetele ingalbenite de tutun care-au strans nevinovat atatea maini vuind de veselia unor veverite jucause. Si cand le-ai strans, ai apucat sa citesti evlavios si chipul posesorului fiindca te-ai temut putin de tacerea lasata intre voi. Nu te-ai temut insa si de lipsa mea de cuvinte fiindca vrei sau nu sa-mi recunosti, ma stii drept un viscol, o singuratate regasita in iubire, altfel decat in lupta ta cu zgomotul de ganduri care se ciocnesc atunci cand imi vorbesti. N-o faci niciodata, astepti sa-ti dau eu un impuls ori  poate nu te-ai indragostit decat de fiinta umana si reala din mine pe care crezi ca ai putea foarte usor s-o cuprinzi doar printr-un gest de desfiintare brusca a misterului. Suferi ca nu-mi mai poti reconstitui sufletul fragmentat, fiindca acum e acaparat de nudismul convingerilor tale si iata ca…ti-ai uitat zamebetul de regasire, undeva in fata unei usi, l-ai lasat sa traiasca plin de frenezie ca intr-un dans de pasi… stiind ca ochii mei tulburi nu vor veni prea curand sa-l culeaga si sa-l adape cu forma si conturul unei fericiri.

image

Nu stiu sursa fotografiei

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s