Cele 21 de cuvinte care mă definesc

Așa mă veți cunoaște cu adevărat.
Este un joc. Este un joc lansat pe blogul lui Tudor Chirilă. Pentru a afla mai multe despre acest joc, dați un click aici.

Cuvintele le-am scris în urmă cu doi ani (dar am tot adăugat pe parcurs) și deși intenționez să modific o bună parte din ele,ele  încă reprezintă o parte reală și vie din mine.
1.Rădăcină-îmi am esențele și originea în pământul ăsta și-l iubesc omenește și totodată sunt supusă riscului de a fi dezamăgită, rănită, secata…Îmi asum riscul, deși mă zbucium în anotimpuri, în căutări, în liniște.
Bat în mine vânturile patriotismului trezite de extazul unei iluzii fermecătoare după care sufletul îmi tânjește, fiindcă doar jertfa noastră e hrana lor.
2. Frumos- frumusețea lucrurilor mărunte, însăși arta ce mă înconjoară. Oamenii sunt frumoși, au sufletele frumoase, sunt oameni ce-și fac simțită prezența permanent, dar devenită o culoare, o lumină, o incandescență spre care vin, parcă, triburile barbare ale sufletului. Suflete frumoase ce atrag frumusețe.

3.Muzică-Mi-am vândut sufletul muzicii. În schimb primesc adesea tinerețe veșnică. Chip îmbătrânit …nicicând! Ca și buciumul munților, muzica face parte din peisajul meu sufletesc, împrumutând forma înaltelor bucurii și melancolii. Beethoven, Wagner, Debussy, Mozart, Bach,Haydn…mi-au ținut de multe ori o tovărășie intimă. Ce ascult eu? Mi-am pus întrebarea acum mult timp, când încă stăteam prost la capitolul exprimare (clasa a-IV-a?) și nu știam să spun decât „NU” la orice lucru care-mi oferea prilejul de a mă revolta, de a face anarhie. Am crescut cu muzică, simțind muzică. Muzica îmi da umanitate, fiind aproape ultimul nivel înainte de divinitate. Firește, gradul de emoție și de inteligență sentimentală mi-au depășit cu mult limitele unui om care nu ascultă muzică. Mi se întâmplă adesea să simt că mă expulzez de sute de ori și de tot atâtea ori trebuie să mă recapăt. Uneori chiar este inevitabil și rămân singură, goală de sine, mă epuizez precum o resursă regenerabilă și ajung chiar în pragul pierderii simțirii. Nu mă mai bucur, nu mai pot face schimb de mine însămi, nu mai pot avorta de atâtea ori în muzică. Muzica înseamnă să creezi, să îți transpui ființa în creație, să e dai pe tine însuți lumii întregi, înseamnă să devii receptiv și sensibil la un nivel mult mai înalt.

4.Literă-Știi? Când norii se adună pe cer, la mare, vestind venirea alizeului și când vezi că se adună dâre de spumă pe nisip simți că niciun om n-a fost vreodată singur la mare. Dar a fost liber.

5.Simplu-Privirile prinse din zbor ca pe-o floare aruncată dimineața de la o fereastră, fulgii de zăpadă, crenguțele de brad, parfumul teilor. Eu îmi găsesc fericirea în lucruri simple. Îmi place să mă pierd printre brazi, să le simt  respirația  de mosc și de apă proaspătă sau aroma dulce de faguri vechi cu miere nouă.

6.Cerneală(Sau cuvânt?)- Eu nu pot fi o tăcere. Și am mai mereu mâinile pătate de cerneală. Doar sufletul meu e un parfum ascuns,poate tocmai de aceea parfum. Mă ascund parcă și mai bine în spatele vieții mele sonore.Scriu mult, scriu orice, scriu dintotdeauna. Dacă aș fi cuvânt, aș fi chiar „€œvivacitate”, pentru că gândurile și ideile mele apar și dispar într-o dezordine veselă.  Viață e în mine cu tot materialul ei brut, așteptând descoperirea esențelor și transfigurarea lor prin chimia creației literare.

7.Pasiune-E în toată ființă mea. Pasiunea mea e fericirea, e zâmbetul. E ritmul unei bucurii pure, foarte ușoare. Pasiune e în aerul de munte din plămânii mei, în vântul și vigoarea unei primăveri năprasnice. Pasiune e în sensibilitatea mea excesivă pentru oameni, pentru că iubesc mult oamenii. Nu caut în oameni ceea ce, de fapt lipsește din ei, dar pot să răspund cu pasiune și să arăt că fericirea noastră stă în iubire. Toată viață noastră poate avea un rost doar pornind în iubire și sfârșind în iubire.

8.Apa-Am foarte multe amintiri cu apa în urechi și în plămâni.
9.Iubesc. Și iubesc cu toată inimă. IUBESC.Aș vrea să tac lângă iubire, lipite și oarbe, fără gând, fără trecut și viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca și al cerului.Aș vrea să iubesc simplu. Să fim două libertăți.
10. Cărți-Am citit mereu, citesc cu lanterna sub plapumă și cărțile mi-au fost mereu sprijin și prieten. Am învățat viața prin cărți, am simțit iubire și durere și gust și am văzut și am pipăit. Astfel că, de la o vreme, dacă nu vindecată de viață, cel puțin imunizată împotriva ei, ajung la un echilibru stabil fără a avea îngrijorarea că mi se va usca sufletul. Viața nu mă lasă indiferentă nicidecum. Dar cititul, ca și scrisul reprezintă pentru mine o nevoie spontană și nu un efort deliberat.

11. Călător. În viață, în cărți, în lume, sunt un călător independent cu dor de viață deschisă,
12.Fericire. Râd! Vin din soare, caldă și doar zâmbet. Râs tânăr, antrenat ca un dans de clopoței. Toată ziua sunt răsturnată de râs. Deși nu știu să dansez îmi place să dansez cu tălpile goale pe asfaltul fierbinte atunci când sunt fericită. E-un fel de a-mi împrăștia fericire.
13.Tumult-E un țipat în mine, de pasăre rănită de săgeată sau poate doar arșița unui cântec meridional. E o nevoie succesivă de a plânge, de a râde, de a dormi, de a dansa…

14. Câine. Cine ar putea înțelege că am o relație foarte strânsă cu câinii mei?
15. Zmeură. E fructul pădurilor. Îți vine să-l respiri,nu să-l mănânci. E roșu și acru, trăit în codru, lângă ape curgătoare, din soare și din vânt, fără gând, fără vorbe, fără scop-doar pur. Și îmi place să culeg zmeură.
16. Tinerețe-sunt încă naivă și visătoare. Deșteptată din somn la miezul nopții, după un plâns de ceasuri,după o boală grea, la lumina lunii sau a soarelui de iunie, simita prin umbră cu parfumul părului și respirația de fată, nevăzută, ascultată numai , eu sunt tânără. Încă tremur când sărut și învăț iubirea pe care n-am simțit-o încă. Sunt impertinentă și arogantă. Am obrajii în culoarea sângelui de zmeură, sunt repezită, nebună, gălăgioasă. Asta-i tinerețea mea și cred că are o unicitate încântătoare. E mai mult decât tinerețe fizică.

17.Cercetășia-sunt ferm convinsă că nu există cuvinte care ar putea să descrie cât înseamnă cercetășia pentru mine.
18. E numele cuiva.€“Pe 1 iunie l-am cunoscut. La „€œFestivalul Luminii”. Eram amețită atât de mulțimea sunetelor străine care mă întâmpinau cât și de mirosul pielii noastre, intensitatea vocilor noasre, textura părului lui, zgomotul degetelor sale. Am scris atât de mult despre el și mi-a fost atât de mult timp inspirație(și încă-mi este), iar cuvântul cu numărul 18 este un cuvânt descris atât de mult, în sute de pagini și versuri. M-am abținut atât de mult timp să cred că-l iubesc, mi-am interzis, m-am întrebat de  atâtea ori , dar el nici până acum (8 mai 2014) nu mi-a plecat dintre gânduri. Îmi ard obrajii când îl întâlnesc, fie și întâmplător și-mi tresaltă inima, sunt îndrăgostită și voi mai fi. Mi-e frică să citească, așa că nu voi scrie, cel puțin nu momentan. Am atâtea pagini despre el… Într-o zi voi scrie și pe blog.
19. Cifra 7.

20. Liceu.
21. Tu.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s