Cine sunt eu?

Oare mai ții tu minte câte puternice cuvinte-ai alungat departe dinspre zidurile sufletului tău în codrii înveșmântate? Și cât de vii îmi erau cuvintele, vii precum ale munților bezmetice pâraie…Poate sufletul meu să-ți pară puternic din pricina lor. Mai ascultă-mă o clipă. Crede-mă, e blajin, tihnit și pridit de soare. Și are aripi ce-și așteaptă înălțarea către căldurile cerului parfumate de mânjitele pulberi ale pământului, vor să se înalte ca să-ți găsească ție privirea. Sufletul meu necontenit caută ață albă din colbul spiritului tău ca să-și coase hainele și să-ți clădească ție lut din duh de patimi. Îți tace seva gândurilor aspre, căci ai uitat cum am vegheat criptele țipetelor tale ce de dor se-ascundeau întru mine. Tu ești tăcut.Poate că tunetele-ți cer tăcerea-n schimbul ploilor fluide de timp și de zare.Poate că tăcerea ta e darul liniștitor al ploilor în care aripile sufletului meu își scutură țărâna. Șoapta nopților îmi urlă să-ți aștept necontenit venirea, căci vei sosi și-mi vei mângâia părul pieziș plouat cu sare și îmi vei strânge degetele umede.

Mă privești mirat, străin. Ce sunt?

 

Scânteie aprinsă sunt, destin solemn și trup omenesc, sânge din sângele focului, sevă din seva rădăcinilor de ploaie. Sunt poezie și fântână secată, dar sunt ceea ce cauți tu necontenit. Iubirea și ochii ageri ai unui om ce-ar putea privi apusul cu tine la nesfârșit.

Dar mai sunt și bujorul fragil și frânt de ploile cuvintelor tale.

DSaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaC_0437

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s