Poem primăvăratic

Ce sens are să fie și primăvara vie,
Când flori nenumărate, frunze nu adie
Când suflul sângeriu miroase-a flori de crin
Pe pruncul de la piept și-amorul în declin
Cu raze le adapă amorului lor surd
Și moi pământuri calde mândriile trădând.

                                                              Tihnit-am mult prea mult în patul mort de mine
                                                               Am fost să fiu un suflet de primăvară vie…

DSC_0137

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s