Infirm

În porțelan alb și timid tăinuiesc impasibilele-i mâini, iar simțurile-i dăinuiesc moarte în neștiința buricelor degetelor subțiri și reci asemenea crengilor în luna cireșilor înfloriți. Bolnav săpate-n carnea lor stau clandestine bătături îngroșate galben și grotesc de corzile chitarei, visătoare suveniruri ale verilor de fericire deșarte. Neted curge răcoarea pielii ei încinse printre pronuntatele-i falange, iar în mișcările fluide iz de zăpadă ostenit răsare. O amorțire inarborata-n lene nutrește-n sumbrul piept, iar în lumina orei zabovite printre membrele ei, extazul ochilor umezi de căldură alunecă. Și-alunecă pe-obrazul zgomotos de sânge fraged extazul și-amorțirea. Demult dezgustul i-ar fi făurit ramă a făgăduințelor înspre iubire, dacă nu și-ar fi leșinat și sensul, nonsensul, veșnicia. Lichidat-a prea multă dragoste omenirea, răsare-n cărți vorbită de oameni slabi încă neinmuguriti de rugina amurgului, jelesc online tinere în zărirea citatelor ieftine despre iubire, multe scriind imbecil despre prostie neștiind ce sărăcie adăpostește mintea lor. Chitara-i râcâie nisipul pe care lâncezește-amar, pe când al ei fierbinte o desfată pe spate rozându-i epiderma. Nădăjduiește cu ochii mari și grei că apă se va scurge și lac peste chitară, smântână grasă și rece pe spatele ei. Acum miroase cu aromă de foc și scrum și hârtie de nuc arsă, strigându-i neputința de a scrie. O ustură focul rămas în arsură, iar în nări îi moare mirosul de hârtie arsă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s